În anii 1970, activismul nu avea nevoie de tehnologie avansată pentru a schimba vieți. Peggie Ames, o activistă din vestul statului New York, a devenit o adevărată „rolodex umană” pentru femeile trans din zonă. Ea estima că știa circa 100 de persoane transgender, creând legături între oameni care altfel rămâneau izolați. Aceste conexiuni se realizau deseori prin rețele de corespondență, transformând fiecare scrisoare într-o punte către o comunitate mai mare.
Cu apariția internetului și explozia vizibilității trans în anii 2010, multe dintre aceste bariere par să fi dispărut. Accesul la informație, sprijin și modele a devenit mult mai ușor. Însă această expunere a adus și efecte adverse: o reacție anti-trans mai intensă decât oricând. Survegherea pe rețelele sociale, facilitată de algoritmi AI, a crescut îngrijorător sub administrația Trump, care a angajat cel puțin patru companii specializate în monitorizare. Recunoașterea facială, doxxing-ul (publicarea datelor personale) și politicile discriminatorii s-au adăugat presiunii din ce în ce mai mari exercitate asupra comunității.
În acest context, se discută tot mai mult despre necesitatea unor strategii noi. Una dintre aceste abordări este vizibilitatea selectivă sau revenirea la practica „stealth” – a trece cât posibil neobservat pentru a evita atacurile și supravegherea excesivă. Margaret Killjoy, autoare și activistă trans, propune conceptul de „demiground”: o zonă de tranziție între viața publică și cea privată, unde identitatea și activismul se gestionează cu grijă și discernământ. După cum spune ea, „Ca să populăm demiground-ul, trebuie să-l facem cât mai primitor.”
Măsurile practice nu presupun doar prudență online, ci și o întoarcere la tradițiile activismului subteran. Folosirea criptării end-to-end devine esențială pentru protejarea comunicării sensibile. Organizarea offline, acolo unde este posibil, reduce riscurile de supraveghere digitală. Reconstruirea rețelelor locale, protejate și informale, poate asigura accesul sigur la servicii, resurse și comunitate, refăcând spiritul solidar al generației lui Peggie Ames, dar adaptat prezentului digital.
Schimbarea tacticilor nu înseamnă izolare. Din contră: e un pas spre protejarea și întărirea comunității, astfel încât ea să poată rezista, să se dezvolte și să prospere în fața noilor provocări. Într-o eră în care vizibilitatea poate aduce atât susținere, cât și pericol, abordarea demiground invită la o echilibrare conștientă între deschidere și protecție.