În ultimii ani, chestiunea vizibilității persoanelor transgender în spațiul public și online a ajuns în centrul unor dezbateri intense, mai ales odată cu schimbările politice majore. După revenirea lui Donald Trump în 2025 și noile măsuri executive care vizează pașapoartele, accesul la servicii medicale și chiar recunoașterea juridică a persoanelor trans, mulți oameni transgender din SUA s-au văzut nevoiți să își securizeze rapid actele și să își regândească gradul de expunere publică.
Autoarea articolului, activă în mediul public încă din 2013 și formată în timpul celebrului „Transgender Tipping Point” lansat de revista Time în 2014, remarcă evoluția paradoxală a vizibilității trans: la început, mulți jurnaliști și creatori trans credeau că expunerea va deschide drumul acceptării. Totuși, realitatea a dovedit că, în multe cazuri, popularitatea poveștilor personale era motivată de dorința de audiență și nu de empatie, iar mai târziu, chiar acestă expunere a fost folosită împotriva lor.
Activismul conservator a găsit metode de a arhiva și recicla eseurile, capturile de ecran și postările din social media, transformând deschiderea și autenticitatea tranziției personale într-un fel de „dovadă” a unei agende politice ascunse. Astfel, zonele de dezbatere și sprijin de altădată au devenit, uneori, surse de atac. În plus, politica platformelor, permanența digitală și arhivarea documentelor au făcut ca ștergerea trecutului digital să fie aproape imposibilă. Mai grav, resursele de sprijin pentru comunitatea trans pot dispărea peste noapte dacă firmele care le gestionează dau faliment – „totul depinde de capriciile capitaliștilor,” observă un scriitor citat în articol.
Această nouă realitate online i-a determinat pe mulți oameni trans să se retragă din spațiile largi ale internetului, alegând comunități mai mici și mai sigure pentru susținere emoțională și protecție. În același timp, există voci care subliniază importanța menținerii vizibilității: arhivele, poveștile și resursele publice nu au oferit doar speranță multora, ci și validarea unei existențe reale, într-o societate adesea reticentă.
Autoarea mărturisește că, deși rămâne un nume vizibil, o face cu și mai multă prudență decât înainte. Pentru comunitatea trans și susținătorii ei, dilema continuă să fie aceea de a găsi echilibrul între riscurile expunerii și necesitatea vizibilității pentru incluziune și drepturi – o provocare cu miză reală pentru viețile lor.